Mulțumesc domnule Horia Gârbea
Sfaturile dumneavoastră mă onorează, dar pretenția de -profesionist- nu-mi aparține. Nu înțeleg de ce pseudonimul poate fi considerat suspect. Pe pag.4 a coperții se și explică. La scrierea volumului doi, voi ține cont și de sfaturile dvs. pe care le consider pertinente…
Manuscrisul a fost citit de șapte persoane care și-au dat girul pentru cele prezentate si chiar forma de publicare: lingviști, prof.universitar dr. în gramatica limbii române, autor a patru ediții, ziariști și scriitori prestigioși. Lectorul de carte are o experiență de o viață și studii pe măsură. Nici o situație cu ghilimele, n-a fost considerată aiurea de antecetitorii dinaintea publicării, iar motto-urile sunt strict legate de conținutul expunerii, – numai „În căutarea destinului” – și au fost acceptate. În locul meu ce-ați fi crezut?!…
Parte din povestiri au fost publicate pe blogul meu înainte de apariția cărții, am fost încurajat de oameni cu practică publicistică și am fost sfătuit de ardeleni să precizez, într-un mic glosar cuvintele vechi și regionalismele; ce-i ăla bunar, tindă etc. care să ușureze informarea. Lor li se adresează glosarul. Sunt explicate în Noul dicționar Universal al limbii române..
Ați fost darnic acordându-mi 150 de pagini din 300. Pentru un începător e destul! Zic eu.
Cu alese gânduri,
Mugurel Pădureanu-Coarba
↧
De către: Mugurel Pădureanu-Coarba
↧